Shintoismul

Japonia este o un taram unde convietuiesc mai multe religii, pe cat de diferite pe atat de interesante. Religia vechilor japonezi este shintoismul, care presupune venerarea nenumaratilor zei, numiti in japoneza kami (神). Potrivit credintei shintoiste, toate lucrurile inconjuratoare (copac, pisica, stanca etc.) contin un kami (tradus adesea prin termenul de zeu, desi spirit ar fi probabil mult mai potrivit). Strainii sunt adesea intrebati: “Cati zei credeti ca are Shintoismul?”, “Nu stiu” ar fi raspunsul pe care majoritatea il dau, raspuns cat se poate de corect. Comunitatea zeilor a fost numita, inca din vremuri stravechi, Yaoyorozu no Kami (八百万の神) adica, “ opt milioane de zei”. Numarul nu este unul exact dar s-a apelat la o astfel de expresie in lipsa, la momentul respectiv, a conceptului de ‘numar infinit’. Cea mai venerata zeita este Amaterasu, zeita soarelui. Ea este venerata la Marele Altar de la Ise, desi multe alte altare ii sunt dedicate. Simbolul ei este oglinda, ideea de la care porneste fiind ca tot ceea ce oglinda reflecta este intruparea lui Amaterasu si a tuturor celorlalti kami. Termenul de shintoism provine din combinarea a doua caractere chinezesti, si anume: ‘shin’ (神), care inseamna zeu, si ‘to’(道) care inseamna drum, ‘cale spirituala’. Shintoismul este definit asadar ca fiind calea zeilor. Este o forma de animism; nu are o doctrina clara, nu are niciun loc de inchinare considerat a fi sfant, nu are nici un zeu care sa fie mai presus decat toti ceilalti zei si nici nu are un set de rugaciuni. Shintoismul se bazeaza pe o serie de ritualuri si practici menite sa medieze relatia dintre oameni si zei. Aceste practici s-au dezvoltat initial in Japonia dar au fost influentate si de religiile altor tari cu care s-a intrat in contact de-a lungul timpului. Un concept de baza este profundul respect si admiratia pe care omul o datoreaza Naturii, mai ales datorita faptului ca in orice piatra, floare, nor poate salaslui un kami. Desi de natura divina, kami nu sunt entitati transcendentale in intelesul obisnuit al cuvantului, ci sunt mult mai apropiate de om. Traiesc in aceeasi lume cu oamenii, fac greseli, gandesc si simt la fel ca oamenii. Dupa moarte, omul devine si el un kami, puterile si caracteristicile sale fiind date de faptele savarsite pe perioada vietii. Interesant este faptul ca si cei care apartin altor religii pot deveni kami dupa moarte, atata timp cat exista credinciosi shintoisti care sa doreasca acest lucru. Desi se zice ca nu exista un set de reguli care trebuie urmat pentru a fi shintoist in afara de “convietuirea in armonie cu natura si cu semenii”, exista totusi “Patru Afirmatii” ale spiritului shintoist. 1) Traditia si famila. Familia este foarte importanta in pastrarea traditiilor. 2) Dragostea pentru Natura. 3) Curatenia fizica. Shintoistii fac baie regulat, se spala pe maini si isi clatesc gura foarte des. 4) Matsuri. – orice festival dedicat unui zeu ( de obicei sunt foarte multe in fiecare an). Templele shintoiste Venerarea zeilor se face la templele shintoiste (mai sunt numite si altare) care se afla intr-un numar de peste 100.000 in toata Japonia. Intrarea in incinta templului este marcata de o ‘poarta’ specific japoneza, numita torii, constituita din doi stalpi verticali si doua bare orizontale. De cele mai multe ori, poarta este de culoare rosie si are menirea de a delimita taramul zeilor de lumea oamenilor. De o parte si de alta a portii exista doua statui ale unor animale protectoare, femela si mascul, semnificand viata si moartea. Fiecare preot isi are pretoul sau, care slujeste imbracat intr-o roba traditionala. Cultura japoneza nu poate fi gandita in absenta shintoismului. Artele japoneze atat de populare peste tot in lume isi au radacinile in shintoism. De exemplu ikebana, arhitectura si gradinile japoneze respecta ideea de convietuire in armonie cu natura. Nici sportul traditional sumo nu trebuie uitat. Inainte de o repriza de sumo trebuie executate mai multe ritualuri iar arena trebuie purificata aruncandu-se sare. Printre numeroasele practici shintoiste populare in ziua de astazi se numara omikuji (un tip de citire a viitorului), si omamori (talismane protectoare si aducatoare de noroc). Se pot cumpara talismane pentru noroc la facultate, pentru a avea un copil, pentru fericire, dar si talismane pentru siguranta in trafic sau impotriva durerilor de cap. Mai putem aminti aici si ema (絵馬). Ema este o tablita de lemn, de obicei avand forma unui cal, dar se poate sa aiba si forma de sageata, sarpe etc., pe care se scrie o dorinta si se agata la templu, intr-un loc special. Shintoismul a coexistat de-a lungul timpului cu budismul astfel incat si vietile japonezilor se impart intre aceste doua. Desi japonezii merg la templul sintoist sa se roage pentru bunuri lumesti ( a avea un copil, a promova in functie la locul de munca, a intra la facultate etc.) si cu ocazia nasterii si a casatoriei, cei mai multi recurg la ceremoniile budiste pentru funeralii.