Mitologie part 3

Amaterasu şi Susanoo
Aamaterasu, puternica zeiţă a soarelui, este totodată şi cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa faţă de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva poveşti. Una din ele vorbeşte despre comportamentul mârşav al lui Susanoo faţă de Izanagi. Epuizat de răutăţile comise de Susanoo, Izanagi îl exilează pe tărâmul morţilor. Zeul mării a ascultat în silă porunca tatălui său, dar înainte de aceasta a mers mai întâi în rai (Takamanohara), ca să-şi ia rămas bun de la sora sa, Amaterasu. Amaterasu îl ştia că fratele ei impredictibil nu avea intenţii bune aşa că s-a pregătit de bătălie. "Cu ce scop ai venit aici?"a întrebat ea "Să-mi iau rămas bun," a răspuns Susanoo.
Dar ea nu l-a crezut şi a cerut o dovadă a bunei intenţii. O provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulţi copii nobili şi divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia lui Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbaţi din colierul zeiţei. Aamaterasu şi-a revendicat dreptul asupra celor cinci bărbaţi făcuţi dintr-un obiect ce îi aparţinea. Aşadar, cele trei femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au fost create, era a lui. 
Zeiţa soarelui, Amaterasu, ieşind din peşteră, şi readucând lumina solară în univers.



E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat învingătorii aşa-zisei competiţii. Insistenţa zeiţei Amaterasu, l-a înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent şi a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiţei în camera cu războaie de ţesut omorând-o pe una din ţesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai şi s-a refugiat în peştera numită Iwayado. Odată cu ea a dispărut şi soarele şi lumea s-a învăluit 

Mitologie partea 2

yomi taramul intunecat al mortilor

Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morţilor”). El îşi dă seama că există puţine diferenţe între acest tărâm subteran şi cel de deasupra, cu excepţia întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina şi viaţa lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa şi în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfăţişarea. Când i-a cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare din lumea morţilor fiind astfel acum o fiinţă aparţinând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii.
Izanagi a fost şocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în faţa dorinţelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi strângea părul lung şi l-a aprins ca pe o torţă. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfăţişarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa şi graţioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă de carne.
Plângând după Izanami, Izanagi nu şi-a mai putut stăpâni frica şi a început să alerge, intenţionând să se întoarcă în lumea celor vii şi să-şi părăsească pentru totdeauna soţia. Izanami s-a trezit, şi ţipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis şi nişte shikome, creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi şi să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi aruncă pieptenele soţiei sale, care se transformă într-un desiş de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la graniţa dintre cele două lumi şi împinge un bolovan la gura peşterii care duce spre Yomi. Izanami şi însoţitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeiţa îi strigă soţului ei că dacă o părăseşte ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naştere altor 1500 în schimb.
Astfel explică mitologia japoneză apariţia morţii, cauzate de forţele înfumuratei zeiţe Izanami.

Mitologie partea 1

Mitul creaţiei
Izanagi şi Izanami creează prima insulă, Ongoro.

Primii zei au făurit două fiinţe divine, una masculină, Izanagi, şi una feminină, Izanami şi le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat şi o halebardă, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko (Halebarda divină a mlaştinii). Cele două zeităţi au plecat apoi pe podul dintre rai şi pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) şi au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi şi Izanami au coborât de pe pod şi şi-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat numit Yahirodono. Izanagi şi Izanami au îconjurat în direcţii opuse coloana construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko şi Awashima, care însă având un aspect neplăcut nu au fost consideraţi zeităţi.

Ruşinaţi, Izanagi şi Izanami au pus copii într-o barcă şi le-au dat drumul pe mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greşit în ritualul, de au avut acei copii. Li s-a spus că Izanagi trebuia să vorbească primul şi nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s-au întâlnit, Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată.

zeitati shinto

Shinto

Următoarea este o listă a unora din zeitățiile principale și secundare din Shinto. Adesea se spunea că există yaoyorozu-no-kami(八百万の神) sau 8 milioane) dekami(reprezentarea unui număr infinit .

[modificare]Kami principali

[modificare]Ame-no-Uzume (天宇受売命)

Numită adesea Uzume, ea este zeița zorilor. Este de asemenea cunoscută ca "Marea convingătoare" și "Alarmanta femeie cerească".

[modificare]Amaterasu-ō-mi-kami (天照大神 sau 天照大御神)

Zeița soarelui, ea este de asemenea numită și Amatarasu. Numele ei întreg este "Marea Zeiță" sau "Marele spirit care strălucește în paradis", adesea, lumea se referă la ea caŌhiru-menomuchi-no-kami(大日孁貴神). Datorită legăturilor ei cu familia Imperială, este considerata (nu oficial) a fi Zeitatea principală a Shinto.

[modificare]Ame-no-Koyane (天児屋命 or 天児屋根命)

Un zeu, despre care se crede că l-a ajutat pe Împăratul Japoniei[1]. De asemenea, este considerat stramoșul familiei Fujiwara.

[modificare]Fūjin (風神)

Cunoscut și ca Kami-no-Kaze, el este zeul vântului și unul dintre cei mai bătrâni zei din Shinto, despre care se spune că a fost prezent la crearea lumii.

[modificare]Hachiman (八幡神)

De asemenea cunoscut ca Hachiman-shin sau Yawata no Kami, el este zeul războiului și protectorul Japoniei. Inițial, o zeitate a agriculturii, acesta, mai târziu, devine protectorul clanului Minamoto. Simbolul și mesagerul acestuia este porumbelul.Este asemanat cu Demeter,Aphrodita,prin faptul ca are ca simbol porumbelul si ca initial a fost o zeitate a agriculturii.

Shintoismul

Japonia este o un taram unde convietuiesc mai multe religii, pe cat de diferite pe atat de interesante. Religia vechilor japonezi este shintoismul, care presupune venerarea nenumaratilor zei, numiti in japoneza kami (神). Potrivit credintei shintoiste, toate lucrurile inconjuratoare (copac, pisica, stanca etc.) contin un kami (tradus adesea prin termenul de zeu, desi spirit ar fi probabil mult mai potrivit). Strainii sunt adesea intrebati: “Cati zei credeti ca are Shintoismul?”, “Nu stiu” ar fi raspunsul pe care majoritatea il dau, raspuns cat se poate de corect. Comunitatea zeilor a fost numita, inca din vremuri stravechi, Yaoyorozu no Kami (八百万の神) adica, “ opt milioane de zei”. Numarul nu este unul exact dar s-a apelat la o astfel de expresie in lipsa, la momentul respectiv, a conceptului de ‘numar infinit’. Cea mai venerata zeita este Amaterasu, zeita soarelui. Ea este venerata la Marele Altar de la Ise, desi multe alte altare ii sunt dedicate. Simbolul ei este oglinda, ideea de la care porneste fiind ca tot ceea ce oglinda reflecta este intruparea lui Amaterasu si a tuturor celorlalti kami. Termenul de shintoism provine din combinarea a doua caractere chinezesti, si anume: ‘shin’ (神), care inseamna zeu, si ‘to’(道) care inseamna drum, ‘cale spirituala’. Shintoismul este definit asadar ca fiind calea zeilor. Este o forma de animism; nu are o doctrina clara, nu are niciun loc de inchinare considerat a fi sfant, nu are nici un zeu care sa fie mai presus decat toti ceilalti zei si nici nu are un set de rugaciuni. Shintoismul se bazeaza pe o serie de ritualuri si practici menite sa medieze relatia dintre oameni si zei. Aceste practici s-au dezvoltat initial in Japonia dar au fost influentate si de religiile altor tari cu care s-a intrat in contact de-a lungul timpului. Un concept de baza este profundul respect si admiratia pe care omul o datoreaza Naturii, mai ales datorita faptului ca in orice piatra, floare, nor poate salaslui un kami. Desi de natura divina, kami nu sunt entitati transcendentale in intelesul obisnuit al cuvantului, ci sunt mult mai apropiate de om. Traiesc in aceeasi lume cu oamenii, fac greseli, gandesc si simt la fel ca oamenii. Dupa moarte, omul devine si el un kami, puterile si caracteristicile sale fiind date de faptele savarsite pe perioada vietii. Interesant este faptul ca si cei care apartin altor religii pot deveni kami dupa moarte, atata timp cat exista credinciosi shintoisti care sa doreasca acest lucru. Desi se zice ca nu exista un set de reguli care trebuie urmat pentru a fi shintoist in afara de “convietuirea in armonie cu natura si cu semenii”, exista totusi “Patru Afirmatii” ale spiritului shintoist. 1) Traditia si famila. Familia este foarte importanta in pastrarea traditiilor. 2) Dragostea pentru Natura. 3) Curatenia fizica. Shintoistii fac baie regulat, se spala pe maini si isi clatesc gura foarte des. 4) Matsuri. – orice festival dedicat unui zeu ( de obicei sunt foarte multe in fiecare an). Templele shintoiste Venerarea zeilor se face la templele shintoiste (mai sunt numite si altare) care se afla intr-un numar de peste 100.000 in toata Japonia. Intrarea in incinta templului este marcata de o ‘poarta’ specific japoneza, numita torii, constituita din doi stalpi verticali si doua bare orizontale. De cele mai multe ori, poarta este de culoare rosie si are menirea de a delimita taramul zeilor de lumea oamenilor. De o parte si de alta a portii exista doua statui ale unor animale protectoare, femela si mascul, semnificand viata si moartea. Fiecare preot isi are pretoul sau, care slujeste imbracat intr-o roba traditionala. Cultura japoneza nu poate fi gandita in absenta shintoismului. Artele japoneze atat de populare peste tot in lume isi au radacinile in shintoism. De exemplu ikebana, arhitectura si gradinile japoneze respecta ideea de convietuire in armonie cu natura. Nici sportul traditional sumo nu trebuie uitat. Inainte de o repriza de sumo trebuie executate mai multe ritualuri iar arena trebuie purificata aruncandu-se sare. Printre numeroasele practici shintoiste populare in ziua de astazi se numara omikuji (un tip de citire a viitorului), si omamori (talismane protectoare si aducatoare de noroc). Se pot cumpara talismane pentru noroc la facultate, pentru a avea un copil, pentru fericire, dar si talismane pentru siguranta in trafic sau impotriva durerilor de cap. Mai putem aminti aici si ema (絵馬). Ema este o tablita de lemn, de obicei avand forma unui cal, dar se poate sa aiba si forma de sageata, sarpe etc., pe care se scrie o dorinta si se agata la templu, intr-un loc special. Shintoismul a coexistat de-a lungul timpului cu budismul astfel incat si vietile japonezilor se impart intre aceste doua. Desi japonezii merg la templul sintoist sa se roage pentru bunuri lumesti ( a avea un copil, a promova in functie la locul de munca, a intra la facultate etc.) si cu ocazia nasterii si a casatoriei, cei mai multi recurg la ceremoniile budiste pentru funeralii.